joi, 11 decembrie 2008

the thought of giving up

Everything began when we decided to move togheter, just the two of us...for a while...until i leave of he leaves. Then began a nightmear. We looked for a pleace but everything was too little for him...because he had something in his mind..to move in an apartment in the same bilding as his greek friend. The problem is that that apartment isn t free and will not be until...we don't know the date.
Here where i stay...it became so bad that i can't stand to stay home...because here is not my home..when everyone screams and no one cares for me. I just feel that everyone wan't to take advantage of me, that they take me by stupid...and i try so much and i work and i gave up so many things ...and everything i do is not good. I'm just the stupid that everyone wants to take advantage off.
I think sometimes to give up ...and go home...where the only people that love me are...i just need a break...its christmas in a few days and i want to be also for me...I need a break

vineri, 5 decembrie 2008

nasty thoughts

Have you ever love somebody so much it makes you cry?
Have you ever needed something so much it hurts to sleep at nights?

joi, 4 decembrie 2008

realitatea

Astazi am avut o zi grea...m-am trezit de dimineata de tot pentru ca sa am grija ca el sa nu fi uitat nimic inainte sa plece pentru cateva zile. Apoi am mai incercat sa dorm 1ora dar sunetul ceasului m-a trezit mult prea repede. Am ajuns la Polus, am avut multe acte de facut, tot felul de probleme pentru ca la amiaza sa ma sune verisoara mea. Ea e in Cluj. De doua saptamani sta aici in spital, a fost operata la plaman...de cancer. M-a sunat sa-mi spuna ca maine pleaca acasa si ca ar trebui sa ne mai intalnim o data. Pe la 6 seara ajung la spital si prin amabilitatea unei doamne de la poarta reusesc sa ma strecor in sala de asteptare si sa povestesc cu Roxana. Am povestit tot felul...mai mult in legatura cu spitalele, medici, operatii,asistente, diagnostice si...moarte. Imediat au trecut 2 ore si trebuia sa plec. Afara la usa spitalului pe scarile de gresie reci ...aproape inghetate un barbat alaturi de un baiat cu plete. Mi-au atras atentia. Baiatul statea in picioare, sprijinit fumand dintr-o tigara si se uita in jos..desi privirea lui era rece...inghetata ca si scarile. Tatal, aprox. 55 ani statea jos, pe scarile reci, cu mainile impreunate...plangand...L-am intrebat daca pot ajuta si am primit drept raspuns replica: A murit! si un urlet de durere...Incepuse sa ploua..era foarte frig acolo...si domnul statea in continuare acolo jos. Am vrut sa plec..dar ceva ma oprea. Doamna de la poarta iese dupa cei doi...ii cheama inauntru sa astepte acolo...ii intreaba de ce stau afara in frig iar tatal raspunde ca a fost dat afara de doamna doctor.

Reusesc sa ma desprind de scena asta si ma intrept spre casa. Imi vine sa plang...pe drum merg fara sa vad oamenii care trec pe langa mine...in minte imi apare doar scena cu cei doi de la spital si imi rasuna in urechi cuvantul moarte...oare de ce a murit sotia/mama lui? oare cati ani avea? oare a suferit? oare se asteptau? Multumesc ca parintii mei sunt sanatosi..ii iubesc mult si mi-e dor de ei.

miercuri, 3 decembrie 2008

old times




my best friend once...miss her sometimes..all the times

Pledoarie ab initio deSPRE fericire

Pledoarie ab initio deSPRE fericire
Da, si eu te iubesc...te iubesc asa cum tu m-ai invatat sa iubesc: fara limite!!
Vineri dimineata: ma obsedeaza deja de cateva ore gandul sa trag o fuga pana acasa si cu cat ma gandesc mai mult la aceasta idee, cu atat imi dau seama ca trebuie sa ii dau curs. Ma imbrac lejer si ma indrept spre floraria din marele cartier de vile al Clujului, care mai de care mai vopsite si impodobite in curte cu ultimul model al automobilului X aparut pe piata. Ajunsa pe taramul cu flori zambetul imi inunda fata, ma amestec printre clienti si ghivece de diferite forme si culori, care mai de care mai frumoase, mai cochete parca strigandu-ma de unde erau: alege-ma pe mine!!...Intr-un final ma decid asupra uneia visinii, o rog pe vanzatoare sa o cosmetizeze intr-un ambalaj de satin, ii dau banii si ma intorc agale spre apartamentul din batranul Andrei Muresanu.
Zambesc...ma uit in ochii celor care trec pe langa mine si zambesc...cine stie la ce se gandesc acei oameni?!, dar nimeni nu stie ce ii in inima mea...pregateam o vizita incognito pana acasa, o vizita scurta de 2 zile, o surpriza de 8 martie celei mai frumoase fiinte din univers...MAMA!!! Simteam cum imi curge din ce in ce mai repede sangele prin vene, cum se infierbanta si imi clocotesc obrajii, cum inima o ia razna...
Cateva ore mai tarziu...gara Cluj-Napoca. Gandul ca dimineata voi fi acasa imi inmoaie picioarele si imi da putere sa-mi imaginez ca cele 12 ore de drum sunt de fapt 2, ca nu e asa mare distanta, cateva zeci de minute... si apoi, mama merita absolut orice.
In compartiment lume: o doamna mai in varsta, 2 fete de vreo 12-14 ani si un student, ca sa-l numesc asa...plictiseala insotita de gandul ca sunt din ce in ce mai aproape de a-mi realiza scopul. Persoana din fata mea[studentul] intra din senin in vorba cu mine, in cateva minute ma trezesc ca stateam foarte degajati de povesti despre tot felul de lucruri marunte, ma tachineaza ingrozitor sa-i dau telefonul sa se uite ...ii explic timp de aproape 2 ore ca in telefonul meu nu se uita absolut nimeni, iar el nu este o exceptie. Sunt indiferenta la tot ce e in jurul meu, gandul imi este doar la ceas la cat mai este pana se face 6jumatate. Aproape de statia la care trebuia sa coboare intru in discutii filosofice cu persoana de langa mine, povestim povesti cu sens cum le numesc eu, citeste cate ceva scris de mine, se emotioneaza asa cum ma entuziasmez si eu de fiecare data cand imi citesc pentru prima si ultima oara randurile, ma bate la cap ca ar trebui sa public, ii spun ca nu sunt inca destul de buna ca artist, ca eu nu scriu pentru ceilalti, ci pentru mine...intr-un tarziu imi marturiseste ca si el scrie de ceva vreme.
Imi intorc privirea spre cel de langa mine si-mi dau seama ca din nou mi-am facut o prima impresie falsa, ca l-am judecat gresit ab initio ghidandu-ma dupa aparente. Si cu cat priveam mai atent la strainul de langa mine pe care probabil nu il voi mai revedea nicicand, cu atat ma cuprindea o stare de familiaritate, de apropiere, aveam certitudinea ca eu cunosc aceasta persoana de dinainte de aceasta seara din tren, ca pot asterne pe hartie multe cuvinte care sa-l defineasca.
Trenul aluneca pe sine in aerul crancen al diminetii, tanarul coboara ca de altfel si doamna impreuna cu nepoatele, raman singura in compartiment...ma intind, imi tin ochii inchisi, ma concentrez sa nu adorm imaginandu-mi in mii de feluri scena in care voi fi ajunsa in fata mamei.
In 2 ore eram in Botosani, respiram aer rece de primavara timpurie, dar pentru mine foarte cald... era aerul de acasa. Ma pornesc pe jos, nu e mare distanta pana in Primaverii, dar nici mica, sambata dimineata, pustiu pe strazi, liniste de mormant...ma uit cu ochii larg deschisi la locurile pe unde trec, fotografiez cu mintea detalii pe care sa le tin minte cat mai mult timp.
Ajung in fata blocului imi amintesc secvente la intamplare din viata mea...de cand eram de-o schioapa pana in momentul cand am devenit oficial majora...ma intalnesc cu vecinul de la 1, stam 5 minute de povesti in scara blocului, inima imi bate ingrozitor de repede, respiratia mi se sacadeaza, nu mai inteleg nimic din ceea ce imi povesteste, caut telefonul in geanta pentru ca in final sa apelez numarul....la capatul celalalt raspunde cu greu mama, dormea, ii spun ca sunt acasa sa vina sa deschida usa, crede ca o mint,ii spun sa vina sa vada...o aud plangand la telefon...2 secunde mai tarziu deschide usa si o vad in fata mea, nu-mi rezist emotiilor... e mai frumoasa ca oricand... o iau in brate si ii spun cat de mult o iubesc, se uita la mine si nu ii vine sa creada ca eu sunt acasa si ca ea nu a banuit nimik. Mirosul de casa imi invadeaza narile, sentimentul ca sunt acolo imi da senzatia cea mai grozava din lume... mama ma trage de mana, imi arata entuziasmata toate cate mi-a cumparat...obosita ma bag in pat langa ea si tata... ma uit pe furis cand la unu cand la celalalt, inchid linistita ochii si simt lacrimile calde cum mi se preling pe fata...Da, sunt acasa, langa mama si tata, ma asteapta o zi de povesti, shopping, vizite...rade sufletu-mi la gandurile astea. Mama ma mangaie pe par, se ridica si o aud cum ii sopteste tatei...abia asteptam sa se intoarca sa-i spun cat o iubesc...
Adorm...sunt acasa, mi-e bine, asta inseamna pentru mine fericireA!!!

amintiri

Hoinaream aiurea pe strazile Clujului, nu-mi pasa de nimeni si nimic, credeam in basme, in povesti fermecatoare, in pata de sange de langa mine, in libertate. ma entuziasmam ascultand povesti fara noima si ma oribilam cand trecatorul de pe strada scuipa in tomberon, tipam la semafoare...intr-un cuvant traiam ...eram eu si ceilalti in viata si nu inafara ei ...deveneam chiar colerica uneori, ma impresionau povestile cu fruntea pana la umeri...trecusera 5 minute de cand ma tot gandeam la lucrurile astea si privirea imi ramase atintita in acelasi loc...mainile lui, nervozitatea lor..mi se pareau atat de frumoase..simteam ca totul se poate sfarsi in inchiderea lor si ma intrebam pe cine a strans ultima data intre ele...pe cine?..ma simteam mai aiurea..nu era nimic din ceea la ce speram, nimic din ceea ce credeam in entitatea fiintei mele si vedeam cum ma pierd in betii de cuvinte fara sfarsit...

fara titlu

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata,
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca,
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor,
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde,
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie,
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata,
Dar nu am dreptul sa fiu si rea.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii,
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta,
Nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama,
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubita.