Tu ce vrei sa fii, cand o sa fii mare?

Orasul in vis

...lumea-i nepereche.
Doar o singura pasare peste mireasca vantului
Si auzi singuratatea iubirii-
Primitor ca pentru uitarea tacerii
un suspin, mai mult decat plansul
de Magdalena, atinge izvorul.
Un ceas plin de-a noastra istovire,
Soarbe clei din muguri de mesteacan
iar aproape,zgomotul sparge in ape orasul.
Curand...vom cunoaste linistea si nebunia tuturor lucrurilor.



Nocturna

Noaptea s-a culcat
in incaperea unei fantani instelate;
soapte-ngenunchiate
ii descanta ochii adanci
in care vantul
se rostogoleste agonic.
Pasari cu pleoape de umbra
Tin in gheare de arsa cremene
Pletele cazute
din norii care dorm.


Sinuciderea
N-ai observat ca tu te-ai trezit
intr-o dimineata fara inima?
N-ai observat ca sub umarul drept
Ti-am atarnat un clopot de moarte si-nviere?
N-ai observat ca din mana dreapta curge sange negru
iar din mana stanga curge sange alb?
N-ai observat ca trupul tau
e orga in care se sinucid sentimentele?
Omule...trezeste-te,
Da-ti seama c-ai murit de mult!
Premiul special FEstivalul "Aripi deschise" 2004




Dor

Gandurile au inceput sa DOARA:
De pasari
DE soare
DE copaci
DE cantec din fluier,
DE dor,
Pamantul sa-mi sarute din nou talpile
Si vantul sa-mi fluiere privirea.
Din colturi de zare as vrea...
Cu ultimele zile albe
Gandurile ma fura-n primavara.
Distinctia Festivalului National de poezie LicArt 2003


Am terminat liceul in 2005 si la vremea aceea abia asteptam sa plec din Botosani la facultate. Am absolvit, dupa parerea unora, cel mai 'tare' colegiul national din judet, dupa parerea mea un liceu in care singurul lucru care conta era sa 'fii preferatul' unui profesor sau al altuia, sa faci parte dintr-o bisericuta, sa faci ceva iesit din comun, sa fii invidios si sa tocesti. Dupa patru ani de studiu nu am ramas cu aproape nimic.
Am invatat materii, lectii, pagini intregi care nu mi-au folosit la nimic si din care nu-mi mai amintesc nimic. Sunt multumita totusi ca am facut engleza cu o dna.profesor extraordinara, dna. Tcaciuc( Dumnezeu sa o ierte) la orele careia desi eram cu totii stresati am reusit sa invat aceasta limba straina, cu care ma mandresc ca o stapanesc destul de bine acum.
Eram destul de retinuta in liceu, si pe parcursul celor patru ani in rare dati m-am apropiat si mi-am facut prieteni. Cel mai aproape m-am simtit de dna. diriginta care mi-a descoperit oarecum si pasiunea pt scris..si m-a trimis intr-o zi la un cenaclu literar la Casa de Cultura a Sindicatelor. Acolo in fata a catorva, destul de putini tineri, am descoperit cum se scrie, cum se analizeaza un text si cel mai important mi-am 'descoperit' creatia, pe care pana atunci o tineam secreta intr-o agenda, in fata tuturor.
Emotionata, am citit pt prima data in fata celor de acolo texte scrise de mine, aiureli de adolescent, care au fost apreciate si astfel am ajuns sa particip la diferite festivaluri de poezie locale, judetene sau nationale si chiar sa obtin premii. Nimic nu mi se parea la vremea aceea ca se compara cu emotia simtita pe scena cand ti se inmaneaza o diploma si iti strange mana un om public sub aplauzele celor prezenti. Au fost doi ani de cenaclu ClubArt frumosi, care m-au ajutat sa descopar poezia, pe mine si pe colegii mei, amatori de scrieri.
Acolo l-am cunoscut pe Andrei, un baiat simpatic, mereu zambitor si mereu cu o vorba buna pentru ceilalti. De altfel eram si colegi de liceu, dar nu ne-am intersectat pana atunci. El scria proza scurta, asa ii placea lui sa spuna...si intr-o zi dupa o plimbare pe o strada pietruita pe cand puneam la cale 'viitorul' nostru de studenti...am ajuns la o concluzie..oamenii din jur sunt urati. Cand ma gandesc adesea la cenaclu ma gandesc la el, prietenul meu, alaturi de care am scris cronica festivalului de teatru, prietenul caruia i-am impartasit bucurii si necazuri, care mi-a fost alaturi la majorat si caruia i-au placut sarmanele mamei mele. Cel care imi aduc aminte si acum, mi-a adus pentru prima data dvdul cu Shrek, pe care l-am vazut de vreo 7 ori si mi-a scris o felicitare cu o urare de 8 martie pe care o citesc de fiecare data cu placere. Andrei, miss you..te pup si iti multumesc pentru ca ai facut parte din viata mea de adolescent:)
Spre sfarsitul liceului mi-am descoperit pasiunea pentru filosofie, iar dna profesoara de stiinte sociale m-a incurajat sa particip la acele olimpiade care se tineau pe vremea aia si m-am ales cu o mentiune. Ma gandeam atunci sa dau la o facultate de profil sau la stiinte politice, desi nu intelegeam nici atunci...si nici macar acum ce anume poti sa profesezi dupa ce termini aceasta facultate. Dar decizia pe care am luat-o a fost in favoarea jurnalismului. Credeam atunci cu totul altceva despre aceasta meserie. Credeam in vise, scriam poezii, eram naiva, credeam in oameni si cel mai adesea zambeam necunoscutilor de pe strada.
Mi se parea ca a fi jurnalist inseamna ca ai in maini puterea de a schimba ceva. Ca tu ai datoria fata de publicul tau sa-l informezi, sa-l educi si sa-i arati realitatea, adevarul. Ca esti omul de legatura intre evenimente si publicul tau. Ca doar adevarul este important. Asa vedeam eu meseria pe care asteptam la acea vreme cu nerabdare sa o imbratisez. Imi doream o cariera in radio, desi ma atragea aspectul de investigatie...pentru ca mai tarziu sa ma acapareze total domeniul modei si al revistelor de specialitate.
Insa visul de atunci era departe de realitate, de ceea ce e presa. Jurnalismul este dupa parerea unora 'un hobby', o meserie cool pe care o poate practica oricine, fie ca el are 10 sau 12 clase, o facultate in alt domeniu, fie ca ea care apare la tv este, a fost, va fi fosta vedeta playboy, porno, dansatoare pe plaiuri indepartate sau ex-iubita/amanta a unui domn cu multi bani. Jurnalismul nu se invata din cartile de specialitate, la cursuri, la seminarii, uitandu-te la tv sau citind ziarele. Ceea ce te invata Facultatea de Ziaristica, cum o denumesc unii, nu are nici o legatura cu ce este jurnalismul si presa in ziua de astazi. Astazi presa e o afacere, o putere in mana celor care o finanteaza pentru a manipula masele, iar cei care se intituleaza gazetari, jurnalisti, vedete tv etc sunt doar niste angajati in fisa postului carora scrie- ca audienta trebuie facuta cu orice pret si ca se va scrie, difuza doar ceea ce este important, ceea ce vrea, ceea ce este in favoarea si pentru a aduce un plus de imagine celor care detin respectivul mijloc de presa(ziar, post tv). Facultatea de jurnalism nu m-a invatat ca minciuna,disimularea, manipularea sunt calitatile care ma vor face sa fiu cotat drept un ziarist bazat, nu mi-a dat posibilitatea sa aleg cursuri de solar si operatii estetice pentru a fi in topul celor mai hot vedete tv si nu m-a invatat ca rahatul se mananca la orice ora din zi, noapte...si ca se serveste ca fel principal.
Iata de ce eu, absolvent al acestei institutii nu voi ajunge niciodata colega cu 'voi, ziaristi, mondeni,vedete tv'.


P.S: Multumesc profesorilor despre care mi-am amintit mai sus pentru sprijin precum si amicilor pe care i-am cunoscut in cenaclul ClubArt. Va respect pe toti si pe fiecare in parte!

The brand called YOU

Big companies understand the importance of brands. Today, in the Age of the Individual, you have to be your own brand. Here's what it takes to be the CEO of Me Inc.

It's a new brand world.

That cross-trainer you're wearing -- one look at the distinctive swoosh on the side tells everyone who's got you branded. That coffee travel mug you're carrying -- ah, you're a Starbucks woman! Your T-shirt with the distinctive Champion "C" on the sleeve, the blue jeans with the prominent Levi's rivets, the watch with the hey-this-certifies-I-made-it icon on the face, your fountain pen with the maker's symbol crafted into the end ...

You're branded, branded, branded, branded.

It's time for me -- and you -- to take a lesson from the big brands, a lesson that's true for anyone who's interested in what it takes to stand out and prosper in the new world of work.

Regardless of age, regardless of position, regardless of the business we happen to be in, all of us need to understand the importance of branding. We are CEOs of our own companies: Me Inc. To be in business today, our most important job is to be head marketer for the brand called You.

It's that simple -- and that hard. And that inescapable.

Behemoth companies may take turns buying each other or acquiring every hot startup that catches their eye -- mergers in 1996 set records. Hollywood may be interested in only blockbusters and book publishers may want to put out only guaranteed best-sellers. But don't be fooled by all the frenzy at the humongous end of the size spectrum.

The real action is at the other end: the main chance is becoming a free agent in an economy of free agents, looking to have the best season you can imagine in your field, looking to do your best work and chalk up a remarkable track record, and looking to establish your own micro equivalent of the Nike swoosh. Because if you do, you'll not only reach out toward every opportunity within arm's (or laptop's) length, you'll not only make a noteworthy contribution to your team's success -- you'll also put yourself in a great bargaining position for next season's free-agency market.

The good news -- and it is largely good news -- is that everyone has a chance to stand out. Everyone has a chance to learn, improve, and build up their skills. Everyone has a chance to be a brand worthy of remark.

Who understands this fundamental principle? The big companies do. They've come a long way in a short time: it was just over four years ago, April 2, 1993 to be precise, when Philip Morris cut the price of Marlboro cigarettes by 40 cents a pack. That was on a Friday. On Monday, the stock market value of packaged goods companies fell by $25 billion. Everybody agreed: brands were doomed.

Today brands are everything, and all kinds of products and services -- from accounting firms to sneaker makers to restaurants -- are figuring out how to transcend the narrow boundaries of their categories and become a brand surrounded by a Tommy Hilfiger-like buzz.

Who else understands it? Every single Web site sponsor. In fact, the Web makes the case for branding more directly than any packaged good or consumer product ever could. Here's what the Web says: Anyone can have a Web site. And today, because anyone can ... anyone does! So how do you know which sites are worth visiting, which sites to bookmark, which sites are worth going to more than once? The answer: branding. The sites you go back to are the sites you trust. They're the sites where the brand name tells you that the visit will be worth your time -- again and again. The brand is a promise of the value you'll receive.

The same holds true for that other killer app of the Net -- email. When everybody has email and anybody can send you email, how do you decide whose messages you're going to read and respond to first -- and whose you're going to send to the trash unread? The answer: personal branding. The name of the email sender is every bit as important a brand -- is a brand -- as the name of the Web site you visit. It's a promise of the value you'll receive for the time you spend reading the message.

Nobody understands branding better than professional services firms. Look at McKinsey or Arthur Andersen for a model of the new rules of branding at the company and personal level. Almost every professional services firm works with the same business model. They have almost no hard assets -- my guess is that most probably go so far as to rent or lease every tangible item they possibly can to keep from having to own anything. They have lots of soft assets -- more conventionally known as people, preferably smart, motivated, talented people. And they have huge revenues -- and astounding profits.

They also have a very clear culture of work and life. You're hired, you report to work, you join a team -- and you immediately start figuring out how to deliver value to the customer. Along the way, you learn stuff, develop your skills, hone your abilities, move from project to project. And if you're really smart, you figure out how to distinguish yourself from all the other very smart people walking around with $1,500 suits, high-powered laptops, and well-polished resumes. Along the way, if you're really smart, you figure out what it takes to create a distinctive role for yourself -- you create a message and a strategy to promote the brand called YOU.

Thanks to YOU, TOM Peters

Goodbye...my everything

Astazi nu sunt ironica, nici macar critica. Astazi a fost ziua aia in care realizezi ca tot ce credeai era adevarat si te gandesti inevitabil la cat de "fraiera" ai fost. Astazi a fost o zi ca celelalte. Astazi a fost ziua care stiu ca ma va face sa merg inainte mai pornita impotriva tuturor. Astazi a fost o zi care inevitabil mi-a adus aminte ca acum o luna cea mai buna prietena a mea si-a pierdut mama. Astazi a fost ziua in care mi-am dat seama de ce sunt in stare. Astazi mi-am recunoscut slabiciunile. Astazi a fost o zi ca multe altele, cu soare trist de septembrie. Astazi a fost una din ultimile zile din septembrie, una din ultimile zile ale unei prietene inainte sa devina mama si astazi...a fost ziua in care am spus...goodbye persoanei pe care o iubesc.

Ipocrizia curvei si sinceritatea prostituatei

Ca si cum evenimentele care s-au petrecut in ultima perioada pe scena politica autohtona nu ar fi fost de ajuns, Basescu uimeste din nou dovedind inca o data ca " marinarul" are initiativa si idei democratico-libertine. Scandalurile din educatie, accidentele feroviare, FNI si lipsa banilor pentru salarii si pensii nu se afla pe lista de prioritati a presedintelui care alaturi de o comisie de specialisti au gasit oportune aplicarea unor proiecte printre care legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare.
Bineinteles ca ambele propuneri au starnit fel si fel de reactii in randul politicienilor, vedetelor sau al oamenilor de rand. Scandalizati sau nu, asa un proiect de lege, initiat de o echipa de specialisti- vorba lui Mircea Badea, specialisti in ce?, nimeni nu ne precizeaza- si presedintele Basescu merita toata atentia noastra precum si o incercare de explicare a motivelor care au adus in prim plan acest fenomen.
In primul rand, prostitutia, indiferent de faptul ca se desfasoara pe strada, la coltul benzinariei sau in camera de hotel, chiar daca nu este legala, este practicata de foarte multe duduii, mai nou si domnii isi ofera serviciile sexuale in rubricile ziarelor la categoria "joburi" sectiunea " activitati sexuale". Este jobul pentru care pe siteurile de profil, sub anuntul de video chat se fac angajari zilnice iar oferta salariala pe luna cuprinde pe langa venitul pe care l-ar castiga un profesor intr-un an si bonusuri- probabil de performanta. Domnilor in domeniul asta nu s-a auzit de criza financiara? Se pare ca nu iar asta este numai bine pentru cei care vor sa-si desfasoare "profesia" part time sau full time nestingheriti. De ce? Pentru ca nimeni nu ii deranjeaza. Cate din prostituatele care au fost prinse de catre politisti au platit amenzile? Daca s-ar putea face un sondaj am ajunge la o concluzie apropiata de cea a domnilor specialisti ...si anume ca prostitutia in Romania este tacit legala si acceptata de catre stat. La asta s-a gandit si Basescu probabil. Adica daca tot aceasta meserie are atatia practicanti si este un job prosper si in perioadele de criza de ce sa nu o legalizam si cu ocazia asta castigam si noi. Noi care? Noi adica statul, adica politicienii care ne guverneaza.
Asa ca astazi aflam din paginile ziarelor cum se presupune ca va functiona afacerea sau buisnessul vorba americanului. Pentru fiecare activitate se va plati tva...si va trebui sa se elibereze bon fiscal. Bun. Dar cine va avea casa de marcat si cum vor fi denumite serviciile in detaliere de pe bon? Aceste aspecte minore, detalii nu au fost foarte bine conturate acum specialistii si-au unit eforturile doar asupra esentialului, aprobarea proiectului.
Ma intreb eu acum ce-o fi fost in mintea lui Basescu. Sau poate initativa asta vine din spiritul de politician. DE ce? Pentru ca la noi politicienii sunt cele mai mari curve dar in acelasi timp si prostituate.
Pentru a ma face inteleasa voi incerca sa surprind cateva diferente intre aceste doua aparent sinonime, care mai nou denumesc joburi.
Curva= este denumita persoana care duce o viață desfrânată,respectiv un om ipocrit, josnic. Curve sunt toti politicienii care ies la tv, in presa, vin in timpul campaniei electorale dupa voturi prin orase si sate promitand ca vor face si vor drege pentru binele romanilor. Curve sunt aceia care dupa ce au ajuns in functii ies si mint in continuare poporul, posteaza in pozitii de victime, ca ei au incercat sa faca tot posibil dar ca nu sunt bani pentru ca cei dinaintea lor au furat cu o nesimtire straina de ei. Curve sunt aceia care se fac ca impartasesc necazurile oamenilor de rand, ca fac pana si imposibilul pentru a-i ajuta cand de fapt ei fura in nestire, vand tot ce prind din tara asta pentru a le fi lor bine.
Prostituata= este denumita acea persoana care isi ofera serviciile sexuale contra unei renumeratii financiare. Adica care se vinde pentru bani. Din pacate politicienii se incadreaza si in aceasta tipologie. Pentru ca ei isi vand minciunile pentru a fi alesi , o data ce sunt in functii pentru a fura, si isi mai vand si libertatea de gandire, de exprimare pentru ca multi dintre ei "emigreaza" de la un partid la altul in functie de beneficiile pe care le-ar putea obtine.
Diferenta dintre a fi curva si a fi prostituata mi se pare una considerabila. Adica curva e impocrita, iti spune ca te iubeste, ca tot ce intreprinde e numai pentru binele tau, te induce in eroare si pozeaza in victima pentru a-si atinge scopul; pe cand prostituata orice intreprinde o face in schimbul unei sume de bani dinainte stabilite, nu te ia prin surprindere, nu disimuleaza ca ar fi altcineva.
La tv e mai nou plin de prostituate care pozeaza in curve. Aceste domnisoare care sunt asistente si care ocupa primele pagini ale ziarelor de barfe ne povestesc despre cum isi doresc ele sa devina actrite, jurnaliste, cum iubesc ceea ce fac- adica jobul lor de prezentatoare. Sunt prostituate , pentru ca primesc in schimbul afisarii silicoanelor, picioarelor, operatiilor estetice, prostiei, unicului neuron bani, adica un salariu. Astfel activitatea lor este legala, presteaza un job, primesc un salariu din care statul isi ia impozitul. In acelasi timp ele sunt si curve, pentru ca mint, pe telespectatori in legatura cu trecutul lor, mint despre viata amoroasa intotdeauna plina de peripetii, despre acei invidiosi care vor sa le faca rau si sa le distruga imaginea, isi mint probabil parintii si in mod sigur isi mint si inseala iubitul, sau mai bine spus sponsorul care a contribuit la ascensiunea lor si a finantat operatiile estetice.
Si uite asa aparand zi de zi la tv, in ziare aceste domnisoare care au devenit vedete, acesti politicieni care au ajuns sa ne conduca, in special tinerii se lasa influentati si aplica modelul lor. Astfel ca e "firesc" sa vezi, pe strada un domn "respectabil" imbracat dupa ultimile tendinte D&G sau Armani, care se plimba in masina de firma si care se ocupa cu afaceri dupa ce s-a intors in tara de prin Italia, Spania unde a fost la "lucru". El e acum manager, niciodata nu se precizeaza la ce institutie/firma sau se ocupa de politica si asa a ajuns intr-o pozitie importanta intr-o institutie a statului. In dreapta lui e o domnisoara intotdeauna bronzata, cu parul sclipitor care cel mai probabil vrea sa fie actrita, prezentatoare tv sau cantareata insa deocamdata sta cuminte in hainele-i de fitze langa partenerul sau, exercitand profesia de " asistenta personala" care probabil va conta ca experienta in cariera viitoare.
Viitorul in Romania suna bine...insa eu am ramas cu o nelamurire. Domnule Basescu,"activitatile politicienilor" cand vor fi legalizate in Romania? Sau domnii politicieni sunt scutiti de Tva?

CFR sau povestea scartaitului de sinelor

Astazi m-am gandit mult la ceea ce urmeaza sa fac in viata profesionala, de altfel...ma gandesc incontinuu de cateva saptamani. Si cum accidentele care s-au intamplat ieri in tara cu cele doua trenuri au tinut paginile ziarelor astazi imi permit sa ma gandesc la o persoana pe care o cunosc foarte bine si care a lucrat la CFR.
A " lucrat" e un simplu mod de a spune. De fapt persoana asta si-a dedicat toata ambitia, rabdarea, priceperea si tineretea- pentru ca a cunoscut pentru prima data munca pe caile ferate la 16 ani- pentru a deveni cat mai bun in meseria sa sau profesia cum ati dori sa o numiti- cea de electromecanic. A urmat toate stagiile de pregatire, de perfectionare, a descoperit mecanismele trenurilor si a lucrat timp de 34 de ani, 5 zile pe saptamana de la 5 dimineata. Adica omul acesta se trezea in fiecare zi la 4 dimineata, pentru ca la 5, fie ca era vara sau iarna, ploaie sau ninsoare sa fie in gara, pe pozitii, pentru a asigura buna desfasurare a traficului pe sine, precum si siguranta calatorilor. Erau vremurile lui Ceausescu si trenul era principalul mijloc de deplasare intre localitati. Un om pasionat de ceea ce facea, care nu riposta niciodata chiar daca era chemat pentru interventii din timpul liber.
In fata sinelor a petrecut 34 de ani si bineinteles tot acolo si-a cunoscut si cei mai buni prieteni. Acum 10 ani, cel mai bun sfatuitor,mai mult decat un prieten,un frate...a murit sub privirile sale. Un moment de neatentie si o alunecare...a murit calcat de un tren...trupul lui s-a facut bucati in fata statiei CFR sub privirile inghetate ale calatorilor de pe peron si a celui mai bun amic care nu a putut sa faca nimic pentru a-l salva. A fost un moment greu...pentru acest om...insa a continuat sa-si faca treaba ca si pana acum...fara comentarii, fara greve, fara proteste...insa mai tacut ca inainte...ii lipsea salutul din fiecare dimineata a prietenului si colegului sau.
Acum 5 ani, inainte sa implineasca omul 50 de ani, l-au chemat superiorii si l-au anuntat ca trebuie sa-l dea afara. E prea batran pentru a lucra( pentru ca la 52 de ani cei din CFR se pensioneaza) si ar fi mai bine sa iasa anticipat la pensie. Nu mai au nevoie de oameni ca el, fara studii superioare, acum CFR vrea sa se reinventeze, sa aduca numai profesionisti de aceea au decis sa angajeze ingineri cu studii superioare pe care sa-i initieze in "tainele trenurilor". Degeaba a protestat omul nostru, ca are copii care merg acum la facultate, ca e prea tanar sa iasa la pensie, ca pensia va fi prea mica si nu va avea cu ce sa ajute copiii. Decizia oficialilor nu a putut fi contestata.
Si uite asa a iesit omul nostru la pensie, dupa ce a petrecut 34 de ani, aproape zi de zi, facand ceea ce ii placea si ii dadea sadisfactie. Ia facut statul roman o pensie de 350 Ron, la vremea aceea 3mil si 500 mii. Adica 20% din salariul lui. Si cum vremurile au fost din ce in ce mai grele, omul a fost nevoit sa se apuce de alte joburi dupa ce o viata s-a dedicat pasiunii sale.
Povestea asta nu e intamplatoare. Poate fi povestea tuturor celor care au crezut si au profesat intr-o meserie cu responsabilitate, din pasiune si care au fost pusi pe liber nedrept. E povestea a sute, mii de romani care au trecut prin asa ceva dupa o viata de munca. Au fost folositi de societate si aruncati la gunoi. E si povestea tinerilor din ziua de astazi, a noastra, intr-o societate care nu ne ofera sansa la nici un fel de viitor. Nu ne ofera sansa nici macar la munca.
Si te mai uiti la tv si vezi cu indignare cum iese ministrul transporturilor, acest Berceanu, care se pare este singurul "competent" pentru a conduce acest minister si dandu-si ochii peste cap in sacoul de 5 000 de euro incearca sa explice jurnalistilor ca pentru ce s-a intamplat langa Cluj si Dolj...au fost de vina niste ceferisti. Cum e posibil asa ceva? Adica cine crede asa ceva? Au descoperit ei ca suruburile de la caile de sine ferata au fost scoase. Cine a descoperit? Domunul ministrul Berceanu? Sau domnul Boc? care promite in fiecare zi cate o autostrada. Sau domnul Basescu care a "reinventat" CFR-ul. Cum se poate domnilor politicieni ca un ceferist-sau mai multi- sa desfaca suruburile in aceeasi zi fara ca nici un responsabil de la siguranta circulatiei sa nu stie, in doua locatii pe unde era ruta unor trenuri importante sub aspectul transportului de calatori/combustibil? Cum domnilor?...doar CFRul este o institutie in care lucreaza numai profesionalisti, numai cei care au studii superioare temenice.

P.S Omul de care am povestit e tatal meu, pe care il iubesc si il admir pentru munca pe care a facut-o si pentru pasiunea si daruirea pentru trenuri.

Mandria de a fi cetatean in tara lui Base'

M-am uitat aseara la Sinteza zilei din intamplare si am ascultat muta de uimire o fata de 11 ani, o romanca care ne reprezinta tara, castigand concurs dupa concurs la festivalurile de gen si de care la noi in tara nimeni nu prea stie nimic. In schimb toti stim cine e Sexy Braileanca, Nickita, Bianca lui Bote, Ricky Martin ex-sofer, Moni Columbeanu. Am motive sa fiu mandra ca sunt romanca? NU...eu nu am ales sa ma nasc aici iar statul( forma organizationala menita sa apere interesele cetatenilor sai) nu-mi ofera nimic, nici macar posibilitatea de a realiza ceva, de a demonstra ca tinerii valoreaza si ca au " cu ce".

http://www.youtube.com/watch?v=5Kxp1nzQTbc