Nu conteaza cat timp am fost blocati intr-un sens al limitarii noastre. Daca mergem intr-o camera intunecata si aprindem lumina, nu conteaza daca in incapere a fost intuneric pentru o zi, o saptamana sau zece mii de ani. Aprindem lumina si camera este luminata. O data ce detinem controlul asupra capacitatii noastre in ceea ce priveste dragostea si fericirea, atunci putem spune cu mana pe inima ca lumina a fost aprinsa.
as fi vrut sa scriu ceva cu mult timp in urma...acum 2 luni, 2 saptamani, 2 zile si totusi nu am putut pana in seara aceasta. Mi-am imaginat intotdeauna viitorul ca fiind momentul in care voi reusi sa-mi gasesc linistea, echilibru, ca prima din multele dimineti in care chiar si inainte de a ma trezi voi simti cum razele soarelui ma mangaie si voi zambi la gandul ca ma trezesc langa el.Si mi-am mai imaginat ca voi fi deschisa, lipsita de teama, ca voi pasi cu incredere, dispusa sa dau tot ce am mai bun si sa primesc iubirea. Tot ce imi imaginam mi se parea un vis. Un vis pe care intr-o zi speram ca il voi trai. Asta pana acum ceva timp...cand am gasit tot ceea ce as fi putut visat si poate mai mult. Si zambesc...zambesc in somn, la oameni pe strada sau pur si simplu atunci cand stau singura in incapere, imi zambeste sufletul de toate lucrurile bune si curate care mi se intampla. Oare le merit? Oare vor dura la nesfarsit? Oare sunt ele realitatea sau doar un vis atat de real? Niciodata nu am simtit ceva atat de intens, sunt eu si totusi nu mai sunt. suntem 2.