FRIENDSHIP

PRIETEN- Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. PRIETENIE-Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. Se spune ca adevaratii prieteni sunt rari si valorosi precum aurul, se gasesc greu si atunci cand acest lucru se intampla cel mai bine e sa ii pastrezi pentru toata viata. Se mai spune ca de-a lungul vietii adevaratii prieteni ii poti numara pe degetele de la o mana, sau asa cum e in cazul meu, ai nevoie de mult mai putine degete. De cateva zile m-am simtit ciudat...pentru ca o persoana draga mie va pleca din oras...si nu ne vom mai intalni aproape zilnic, nu vom mai povesti, nu vom mai rade la aceleasi "faze", nu vom mai complota, nu vom mai lucra impreuna, nu vom mai imparti aceeasi cafea si nu vom mai merge la acelasi film. E cu atat mai ciudat sentimentul cu cat nu am crezut vreodata ca acea persoana imi va deveni asa draga, ca vom imparti aceleasi lucruri si ca vom cadea de acord in atatea privinte.Vom fi la cateva sute de km distanta...care teoretic vorbind poate fi parcursa in cateva sute de minute si totusi vom fi departe. Anul trecut m-am mutat din nou in CLUJ, dupa ce am parasit acest oras in 2009 cu gandul ca niciodata nu ma voi mai intoarce aici. Am luat-o de la 0 in 2011 si decizia de a ma intoarce in cluj a fost cea mai buna pe care am luat-o vreodata. Pentru ca aici mi-am gasit linistea, casa, iubirea, am cunoscut oameni dragi si m-am redescoperit pe mine...cea care sunt acum. AICI am cunoscut acum 1 an persoana pe care acum nu stiu cand o voi mai vedea...insa atunci cand ne vom reintalni sunt sigura ca vom avea mii de lucruri de povestit si mai mult ca oricand vom rade:) Imi va fi tare dor de tine, FLOWER!

its all about fashion

http://www.summerdays.ro/#!/user/4198

26....

16.08.2012=26 Si iata-ma la 26 de ani..incepand de astazi...Cine ar fi crezut? In mii de feluri imi imaginam varsta aceasta...dar realitatea nu este nici macar aproape de vis...cum m-am schimbat? ce cred acum? ce experiente noi am acumulat?ce oameni am intalnit din nou aici?gandurile mele de acum...le voi posta din nou aici...pentru ca mi-a lipsit blogul meu...de fapt cred ca imi lipseste scrisul, care este o parte din mine.

Nu conteaza cat timp am fost blocati intr-un sens al limitarii noastre. Daca mergem intr-o camera intunecata si aprindem lumina, nu conteaza daca in incapere a fost intuneric pentru o zi, o saptamana sau zece mii de ani. Aprindem lumina si camera este luminata. O data ce detinem controlul asupra capacitatii noastre in ceea ce priveste dragostea si fericirea, atunci putem spune cu mana pe inima ca lumina a fost aprinsa.
as fi vrut sa scriu ceva cu mult timp in urma...acum 2 luni, 2 saptamani, 2 zile si totusi nu am putut pana in seara aceasta. Mi-am imaginat intotdeauna viitorul ca fiind momentul in care voi reusi sa-mi gasesc linistea, echilibru, ca prima din multele dimineti in care chiar si inainte de a ma trezi voi simti cum razele soarelui ma mangaie si voi zambi la gandul ca ma trezesc langa el.Si mi-am mai imaginat ca voi fi deschisa, lipsita de teama, ca voi pasi cu incredere, dispusa sa dau tot ce am mai bun si sa primesc iubirea. Tot ce imi imaginam mi se parea un vis. Un vis pe care intr-o zi speram ca il voi trai. Asta pana acum ceva timp...cand am gasit tot ceea ce as fi putut visat si poate mai mult. Si zambesc...zambesc in somn, la oameni pe strada sau pur si simplu atunci cand stau singura in incapere, imi zambeste sufletul de toate lucrurile bune si curate care mi se intampla. Oare le merit? Oare vor dura la nesfarsit? Oare sunt ele realitatea sau doar un vis atat de real? Niciodata nu am simtit ceva atat de intens, sunt eu si totusi nu mai sunt. suntem 2.

Astazi mi-am facut unghiile cu orja albastra, albastru-electric. Dupa ce le-am dat cu orja, le-am sters pentru ca mi s-au parut prea exagerate, prea tipatoare desi imi doream de multa vreme sa incerc culoarea aceasta. Apoi le-am facut rosii...am stat asa cateva ore, dupa care le-am sters si le-am facut din nou albastre. Pana maine dimineata cred ca le voi mai sterge de cateva ori. De ce? Din lipsa curajului de a purta ceva ce nu am mai purtat. Pentru ca mi-e frica de nou, pentru ca prefer sa ma conformez in limitele unor situatii pe care le cunosc si de care sunt satula decat sa risc si sa incerc ceva nou.
Astazi pe facebook un fost coleg de facultate scrie : mi-am dat demisia astazi pentru ca asa am simtit. Am simtit ca trebuie sa incerc altceva, sa fac altceva. De cate ori nu am avut senzatia aceasta. De cate ori mi-am dorit sa renunt la tot si sa fac ceea ce-mi doresc, sa nu ma gandesc la consecinte, la ziua de salariu, ziua de plata a facturilor, a ratelor. Multi dintre noi insa nu avem acest curaj niciodata, ramanem blocati in situatii pe care le acceptam, in care ne conformam, acceptam joburi pentru care nu avem nici un pic de entuziasm si pasiune doar de dragul salariului, ne implicam in relatii cu persoane doar pentru a nu fi singuri din care ulterior nu stim cum sa mai iesim, ne conformam ordinelor primite, sarcinilor trasate, birocratiei din tara, taierilor salariale, alegerilor conducatorilor tarii etc. Si conformandu-ne,ne trezim in fiecare zi la ora 8 si incepem ziua din inertie, conform rutinei programului zilnic si uitam sa ne bucuram de fiecare zi, de viata.
Maine dimineata, la prima ora, in loc de cafea ar trebui sa bem o doza de curaj si poate vom reusi sa vedem realitatea din jur altfel.

what to do when you don't know what to do?

Where is HOME?

A friend posted a while ago the answer to this question - HOME is where someone is waiting for you. Good answer...this is what is supposed to be home. But what do you do..if you feel none is waiting? Where do you feel home?
Untill now...that i'm 25 I had a kind of busy moving life. That means I moved a lot. First I moved when I was 7 to the city in order to go to school. Then when I thought everything was perfect, I had a lot of friends, places that I loved hanging, came college...and I moved to Cluj. 4 years in Cluj...and while here I often travelled Oradea, Budapesta, Cluj again. Then..in 2009 I left Cluj...moving back home for a while. Few months later I moved to Iasi..there...I staid 2 years...untill now that I moved back to Cluj. In every place i've been I met people, seen places,and took part of things with me; but I never managed to feel I belong there...that in that X place is my home...that there i'm going to built something. Strange as it is...now I moved again in Cluj..and I have that feeling that in a short time...i'll get going on the road again...
I miss feeling home...How is that feeling?