vineri, 17 decembrie 2010

Raspuns + o recomandare







M-am tot gandit ce ma face pe mine fericita...si nu am gasit drept raspuns la aceasta intrebare un lucru anume pe care sa pot sa-l definesc. De exemplu ieri am avut parte de o seara placuta...in compania unor oameni care desi nu-i cunosteam mi-au devenit dragi pentru ca sunt niste oameni pasionati de ceea ce fac si isi respecta cuvantul dat. Ma mai face fericita sa beau o cafea in compania unui prieten drag, sa-mi revad familia, sa ofer cadouri celor pe care ii iubesc, sa ma plimb pe strada de mana cu persoana pe care o iubesc, sa calatoresc, sadisfactia ca am realizat ceva...ca sunt apreciata pentru munca mea. Fericirea e compusa din detalii...din lucruri mici..si avem parte de ea in fiecare zi fara chiar ca noi sa ne dam seama.
Aseara am fost la teatru. S-a jucat o piesa de care eram tare curioasa cum a iesit. Ce m-a surprins..pe langa sincronizarea perfecta intre actorii care au dat viata celor 2 personaje ale piesei...un tanar arogant, nestiutor, mandru de el reprezentand lumea de astazi...si un om trecut prin viata, dornic inca de a impartasi din experientele sale, care il initiaza pe tanar in ceea ce inseamna viata...au fost multitudinea de simboluri atat de bine reliefate in piesa: viata e un puzzle, ideea de libertate, de lupta pentru supravietuire in viata asemenea luptei in ringul de box,nevoia de identitate, onoarea considerata valoare, telurile stabilite in viata.
Va recomand sa vedeti piesa asta...si sa priviti atent..pentru ca veti descoperi mult din voi.

luni, 13 decembrie 2010

What makes us happy?





V-ati gandit vreodata ce anume va face fericiti? O zi de vara insorita? O vacanta? Ziua de salariu ? Jobul? Un job mai bun? Un salariu mai mare ? Un castig la loto? O masina noua? Un/o iubita? Un telefon de la o persoana draga? Un film bun ? O reusita profesionala? Un "te iubesc"? Un zambet de copil?
De ce " alergam" neincetat dupa aceasta stare? De ce fericirea noastra depinde de ceva din exterior, de actiunile altora, de conjuncturi? Nu o avem oare in noi?
Va las sa va ganditi:) raspunsul meu la intrebare il postez maine.

marți, 7 decembrie 2010

Gandind EU-L




Nu mi-am imaginat niciodata cum poate fi viata schimbata intr-o secunda, cum te pot dobori oameni..sau te pot face sa prinzi aripi ganduri...dar mi-am imaginat si traiesc in fiecare zi o dubla existenta.
Sunt EU si CEALALTA. Nu stiu care e mai puternica, care da mai mult sau care uraste mai mult...stiu insa ca viata asta am mai trait-o o data. Am mai trait aici, am mai cunoscut oamenii astia care se perinda zi de zi prin viata mea.
Am amintiri care nu sunt ale mele si care totusi imi furnizeaza informatii despre mine...si scopul pentru care am fost trimisa aici sa astept...l-am aflat. Am primit ceea ce asteptarea imi datora...si cu toate acestea lucrul asta nu poate sa ma faca sa ma simt bine, pentru ca nu ma pot apropia. Nu pot simti si nu pot pipai...nu pot auzi in tacere si nu pot imagina un inceput.
Finalul, reluarea tuturor temelor, devine posibil.