joi, 9 mai 2013

SINGURATATEA ABSOLUTA?

Esti undeva...intre o statie si alta, rupt de ceva, in drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtand dupa tine un alt tren cu oameni, situatii, marfuri pe care le lasi in spatii, le pierzi intre statii, le uiti in spatii, gonind peste lume, golind lumea, singur, mai singur...nicaieri de singur. Totul e bun. chiar si lucru vinovat cu conditia sa nu intarzii la el, totul e rau chiar si lucru bun, daca intarzii. ESENTIALUL este sa fii trimis mai departe, sa fii asezat la curgere. TOTUL E RAU DACA TE SCOATE DIN EA.

sâmbătă, 30 martie 2013

LOST

HAVE YOU EVER BEEN LOST IN YOUR OWN LIFE? in your own body, mind, ideas, dreams? Sure you did...but how to get out? How can you speak without words? How can anyone hear you if you don't use words? How can your life be the same place where you feel like an outsider, like an intruder...like is not even you....

miercuri, 28 noiembrie 2012

dream it

because we all have a dream... It was like she woke up from a dream..with her big green naked staring eyes and saw all the emptyness around her.

joi, 23 august 2012

FRIENDSHIP

PRIETEN- Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. PRIETENIE-Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. Se spune ca adevaratii prieteni sunt rari si valorosi precum aurul, se gasesc greu si atunci cand acest lucru se intampla cel mai bine e sa ii pastrezi pentru toata viata. Se mai spune ca de-a lungul vietii adevaratii prieteni ii poti numara pe degetele de la o mana, sau asa cum e in cazul meu, ai nevoie de mult mai putine degete. De cateva zile m-am simtit ciudat...pentru ca o persoana draga mie va pleca din oras...si nu ne vom mai intalni aproape zilnic, nu vom mai povesti, nu vom mai rade la aceleasi "faze", nu vom mai complota, nu vom mai lucra impreuna, nu vom mai imparti aceeasi cafea si nu vom mai merge la acelasi film. E cu atat mai ciudat sentimentul cu cat nu am crezut vreodata ca acea persoana imi va deveni asa draga, ca vom imparti aceleasi lucruri si ca vom cadea de acord in atatea privinte.Vom fi la cateva sute de km distanta...care teoretic vorbind poate fi parcursa in cateva sute de minute si totusi vom fi departe. Anul trecut m-am mutat din nou in CLUJ, dupa ce am parasit acest oras in 2009 cu gandul ca niciodata nu ma voi mai intoarce aici. Am luat-o de la 0 in 2011 si decizia de a ma intoarce in cluj a fost cea mai buna pe care am luat-o vreodata. Pentru ca aici mi-am gasit linistea, casa, iubirea, am cunoscut oameni dragi si m-am redescoperit pe mine...cea care sunt acum. AICI am cunoscut acum 1 an persoana pe care acum nu stiu cand o voi mai vedea...insa atunci cand ne vom reintalni sunt sigura ca vom avea mii de lucruri de povestit si mai mult ca oricand vom rade:) Imi va fi tare dor de tine, FLOWER!

joi, 16 august 2012

its all about fashion

http://www.summerdays.ro/#!/user/4198

26....

16.08.2012=26 Si iata-ma la 26 de ani..incepand de astazi...Cine ar fi crezut? In mii de feluri imi imaginam varsta aceasta...dar realitatea nu este nici macar aproape de vis...cum m-am schimbat? ce cred acum? ce experiente noi am acumulat?ce oameni am intalnit din nou aici?gandurile mele de acum...le voi posta din nou aici...pentru ca mi-a lipsit blogul meu...de fapt cred ca imi lipseste scrisul, care este o parte din mine.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Nu conteaza cat timp am fost blocati intr-un sens al limitarii noastre. Daca mergem intr-o camera intunecata si aprindem lumina, nu conteaza daca in incapere a fost intuneric pentru o zi, o saptamana sau zece mii de ani. Aprindem lumina si camera este luminata. O data ce detinem controlul asupra capacitatii noastre in ceea ce priveste dragostea si fericirea, atunci putem spune cu mana pe inima ca lumina a fost aprinsa.
as fi vrut sa scriu ceva cu mult timp in urma...acum 2 luni, 2 saptamani, 2 zile si totusi nu am putut pana in seara aceasta. Mi-am imaginat intotdeauna viitorul ca fiind momentul in care voi reusi sa-mi gasesc linistea, echilibru, ca prima din multele dimineti in care chiar si inainte de a ma trezi voi simti cum razele soarelui ma mangaie si voi zambi la gandul ca ma trezesc langa el.Si mi-am mai imaginat ca voi fi deschisa, lipsita de teama, ca voi pasi cu incredere, dispusa sa dau tot ce am mai bun si sa primesc iubirea. Tot ce imi imaginam mi se parea un vis. Un vis pe care intr-o zi speram ca il voi trai. Asta pana acum ceva timp...cand am gasit tot ceea ce as fi putut visat si poate mai mult. Si zambesc...zambesc in somn, la oameni pe strada sau pur si simplu atunci cand stau singura in incapere, imi zambeste sufletul de toate lucrurile bune si curate care mi se intampla. Oare le merit? Oare vor dura la nesfarsit? Oare sunt ele realitatea sau doar un vis atat de real? Niciodata nu am simtit ceva atat de intens, sunt eu si totusi nu mai sunt. suntem 2.