Exista momente in viata cand incerci sa-ti testezi limitele, cand mergand pana la capat pe un drum iti dai seama ca trebuie sa cuceresti intersectia, sa demonstrezi tie si celor din jur ceea ce poti. Spaima aceasta de esec m-a cuprins si pe mine, m-am simtit ca un vierme ce se usuca in bataia razelor de soare si atunci am trecut la actiune, la cucerire. Si am renuntat la singura certitudine de atunci, m-am amagit si am obtinut iubirea unui om care nu are nimic de-aface cu mine, caruia nu-i pot oferi nimic si care nu-mi poate oferi nici macar atat...care nu reprezinta nimic pentru mine si in fata caruia ma minunez ce straina am ajuns sa fiu. Am obtinut ce am vrut si totusi iubirea asta nu poate sa ma orbeasca pentru ca nu reprezinta nimic si trebuie terminata, desi nu stiu cum. Ma distrug in fiecare zi sentimentele care le traiesc langa un om, ideea ca persistenta mea langa el imi neaga mie posibilitatea redescoperirii mele in mii de feluri, asemeni fluturilor colorati ce mor si se nasc in fiecare zi cu totul altfel, intelegand viata ca pe un ciclu fara de sfarsit.
ma regasesc in ideea ta despre mine...in tot ceea ce inteleg eu ca bine, slabiciunile tale sunt ale mele si privirea ta imi trimite gandurile dincolo...unde-i TOT...unde am incercat sa uit de adevarata-mi viata...acum stiu!trebuie sa plec...am gresit venind aici, si razbunarea vietii mi-e prea mare...da...am sa plec!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu