amintiri

Hoinaream aiurea pe strazile Clujului, nu-mi pasa de nimeni si nimic, credeam in basme, in povesti fermecatoare, in pata de sange de langa mine, in libertate. ma entuziasmam ascultand povesti fara noima si ma oribilam cand trecatorul de pe strada scuipa in tomberon, tipam la semafoare...intr-un cuvant traiam ...eram eu si ceilalti in viata si nu inafara ei ...deveneam chiar colerica uneori, ma impresionau povestile cu fruntea pana la umeri...trecusera 5 minute de cand ma tot gandeam la lucrurile astea si privirea imi ramase atintita in acelasi loc...mainile lui, nervozitatea lor..mi se pareau atat de frumoase..simteam ca totul se poate sfarsi in inchiderea lor si ma intrebam pe cine a strans ultima data intre ele...pe cine?..ma simteam mai aiurea..nu era nimic din ceea la ce speram, nimic din ceea ce credeam in entitatea fiintei mele si vedeam cum ma pierd in betii de cuvinte fara sfarsit...