Astazi am avut o zi grea...m-am trezit de dimineata de tot pentru ca sa am grija ca el sa nu fi uitat nimic inainte sa plece pentru cateva zile. Apoi am mai incercat sa dorm 1ora dar sunetul ceasului m-a trezit mult prea repede. Am ajuns la Polus, am avut multe acte de facut, tot felul de probleme pentru ca la amiaza sa ma sune verisoara mea. Ea e in Cluj. De doua saptamani sta aici in spital, a fost operata la plaman...de cancer. M-a sunat sa-mi spuna ca maine pleaca acasa si ca ar trebui sa ne mai intalnim o data. Pe la 6 seara ajung la spital si prin amabilitatea unei doamne de la poarta reusesc sa ma strecor in sala de asteptare si sa povestesc cu Roxana. Am povestit tot felul...mai mult in legatura cu spitalele, medici, operatii,asistente, diagnostice si...moarte. Imediat au trecut 2 ore si trebuia sa plec. Afara la usa spitalului pe scarile de gresie reci ...aproape inghetate un barbat alaturi de un baiat cu plete. Mi-au atras atentia. Baiatul statea in picioare, sprijinit fumand dintr-o tigara si se uita in jos..desi privirea lui era rece...inghetata ca si scarile. Tatal, aprox. 55 ani statea jos, pe scarile reci, cu mainile impreunate...plangand...L-am intrebat daca pot ajuta si am primit drept raspuns replica: A murit! si un urlet de durere...Incepuse sa ploua..era foarte frig acolo...si domnul statea in continuare acolo jos. Am vrut sa plec..dar ceva ma oprea. Doamna de la poarta iese dupa cei doi...ii cheama inauntru sa astepte acolo...ii intreaba de ce stau afara in frig iar tatal raspunde ca a fost dat afara de doamna doctor.
Reusesc sa ma desprind de scena asta si ma intrept spre casa. Imi vine sa plang...pe drum merg fara sa vad oamenii care trec pe langa mine...in minte imi apare doar scena cu cei doi de la spital si imi rasuna in urechi cuvantul moarte...oare de ce a murit sotia/mama lui? oare cati ani avea? oare a suferit? oare se asteptau? Multumesc ca parintii mei sunt sanatosi..ii iubesc mult si mi-e dor de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu