Tu ce vrei sa fii, cand o sa fii mare?

Orasul in vis

...lumea-i nepereche.
Doar o singura pasare peste mireasca vantului
Si auzi singuratatea iubirii-
Primitor ca pentru uitarea tacerii
un suspin, mai mult decat plansul
de Magdalena, atinge izvorul.
Un ceas plin de-a noastra istovire,
Soarbe clei din muguri de mesteacan
iar aproape,zgomotul sparge in ape orasul.
Curand...vom cunoaste linistea si nebunia tuturor lucrurilor.



Nocturna

Noaptea s-a culcat
in incaperea unei fantani instelate;
soapte-ngenunchiate
ii descanta ochii adanci
in care vantul
se rostogoleste agonic.
Pasari cu pleoape de umbra
Tin in gheare de arsa cremene
Pletele cazute
din norii care dorm.


Sinuciderea
N-ai observat ca tu te-ai trezit
intr-o dimineata fara inima?
N-ai observat ca sub umarul drept
Ti-am atarnat un clopot de moarte si-nviere?
N-ai observat ca din mana dreapta curge sange negru
iar din mana stanga curge sange alb?
N-ai observat ca trupul tau
e orga in care se sinucid sentimentele?
Omule...trezeste-te,
Da-ti seama c-ai murit de mult!
Premiul special FEstivalul "Aripi deschise" 2004




Dor

Gandurile au inceput sa DOARA:
De pasari
DE soare
DE copaci
DE cantec din fluier,
DE dor,
Pamantul sa-mi sarute din nou talpile
Si vantul sa-mi fluiere privirea.
Din colturi de zare as vrea...
Cu ultimele zile albe
Gandurile ma fura-n primavara.
Distinctia Festivalului National de poezie LicArt 2003


Am terminat liceul in 2005 si la vremea aceea abia asteptam sa plec din Botosani la facultate. Am absolvit, dupa parerea unora, cel mai 'tare' colegiul national din judet, dupa parerea mea un liceu in care singurul lucru care conta era sa 'fii preferatul' unui profesor sau al altuia, sa faci parte dintr-o bisericuta, sa faci ceva iesit din comun, sa fii invidios si sa tocesti. Dupa patru ani de studiu nu am ramas cu aproape nimic.
Am invatat materii, lectii, pagini intregi care nu mi-au folosit la nimic si din care nu-mi mai amintesc nimic. Sunt multumita totusi ca am facut engleza cu o dna.profesor extraordinara, dna. Tcaciuc( Dumnezeu sa o ierte) la orele careia desi eram cu totii stresati am reusit sa invat aceasta limba straina, cu care ma mandresc ca o stapanesc destul de bine acum.
Eram destul de retinuta in liceu, si pe parcursul celor patru ani in rare dati m-am apropiat si mi-am facut prieteni. Cel mai aproape m-am simtit de dna. diriginta care mi-a descoperit oarecum si pasiunea pt scris..si m-a trimis intr-o zi la un cenaclu literar la Casa de Cultura a Sindicatelor. Acolo in fata a catorva, destul de putini tineri, am descoperit cum se scrie, cum se analizeaza un text si cel mai important mi-am 'descoperit' creatia, pe care pana atunci o tineam secreta intr-o agenda, in fata tuturor.
Emotionata, am citit pt prima data in fata celor de acolo texte scrise de mine, aiureli de adolescent, care au fost apreciate si astfel am ajuns sa particip la diferite festivaluri de poezie locale, judetene sau nationale si chiar sa obtin premii. Nimic nu mi se parea la vremea aceea ca se compara cu emotia simtita pe scena cand ti se inmaneaza o diploma si iti strange mana un om public sub aplauzele celor prezenti. Au fost doi ani de cenaclu ClubArt frumosi, care m-au ajutat sa descopar poezia, pe mine si pe colegii mei, amatori de scrieri.
Acolo l-am cunoscut pe Andrei, un baiat simpatic, mereu zambitor si mereu cu o vorba buna pentru ceilalti. De altfel eram si colegi de liceu, dar nu ne-am intersectat pana atunci. El scria proza scurta, asa ii placea lui sa spuna...si intr-o zi dupa o plimbare pe o strada pietruita pe cand puneam la cale 'viitorul' nostru de studenti...am ajuns la o concluzie..oamenii din jur sunt urati. Cand ma gandesc adesea la cenaclu ma gandesc la el, prietenul meu, alaturi de care am scris cronica festivalului de teatru, prietenul caruia i-am impartasit bucurii si necazuri, care mi-a fost alaturi la majorat si caruia i-au placut sarmanele mamei mele. Cel care imi aduc aminte si acum, mi-a adus pentru prima data dvdul cu Shrek, pe care l-am vazut de vreo 7 ori si mi-a scris o felicitare cu o urare de 8 martie pe care o citesc de fiecare data cu placere. Andrei, miss you..te pup si iti multumesc pentru ca ai facut parte din viata mea de adolescent:)
Spre sfarsitul liceului mi-am descoperit pasiunea pentru filosofie, iar dna profesoara de stiinte sociale m-a incurajat sa particip la acele olimpiade care se tineau pe vremea aia si m-am ales cu o mentiune. Ma gandeam atunci sa dau la o facultate de profil sau la stiinte politice, desi nu intelegeam nici atunci...si nici macar acum ce anume poti sa profesezi dupa ce termini aceasta facultate. Dar decizia pe care am luat-o a fost in favoarea jurnalismului. Credeam atunci cu totul altceva despre aceasta meserie. Credeam in vise, scriam poezii, eram naiva, credeam in oameni si cel mai adesea zambeam necunoscutilor de pe strada.
Mi se parea ca a fi jurnalist inseamna ca ai in maini puterea de a schimba ceva. Ca tu ai datoria fata de publicul tau sa-l informezi, sa-l educi si sa-i arati realitatea, adevarul. Ca esti omul de legatura intre evenimente si publicul tau. Ca doar adevarul este important. Asa vedeam eu meseria pe care asteptam la acea vreme cu nerabdare sa o imbratisez. Imi doream o cariera in radio, desi ma atragea aspectul de investigatie...pentru ca mai tarziu sa ma acapareze total domeniul modei si al revistelor de specialitate.
Insa visul de atunci era departe de realitate, de ceea ce e presa. Jurnalismul este dupa parerea unora 'un hobby', o meserie cool pe care o poate practica oricine, fie ca el are 10 sau 12 clase, o facultate in alt domeniu, fie ca ea care apare la tv este, a fost, va fi fosta vedeta playboy, porno, dansatoare pe plaiuri indepartate sau ex-iubita/amanta a unui domn cu multi bani. Jurnalismul nu se invata din cartile de specialitate, la cursuri, la seminarii, uitandu-te la tv sau citind ziarele. Ceea ce te invata Facultatea de Ziaristica, cum o denumesc unii, nu are nici o legatura cu ce este jurnalismul si presa in ziua de astazi. Astazi presa e o afacere, o putere in mana celor care o finanteaza pentru a manipula masele, iar cei care se intituleaza gazetari, jurnalisti, vedete tv etc sunt doar niste angajati in fisa postului carora scrie- ca audienta trebuie facuta cu orice pret si ca se va scrie, difuza doar ceea ce este important, ceea ce vrea, ceea ce este in favoarea si pentru a aduce un plus de imagine celor care detin respectivul mijloc de presa(ziar, post tv). Facultatea de jurnalism nu m-a invatat ca minciuna,disimularea, manipularea sunt calitatile care ma vor face sa fiu cotat drept un ziarist bazat, nu mi-a dat posibilitatea sa aleg cursuri de solar si operatii estetice pentru a fi in topul celor mai hot vedete tv si nu m-a invatat ca rahatul se mananca la orice ora din zi, noapte...si ca se serveste ca fel principal.
Iata de ce eu, absolvent al acestei institutii nu voi ajunge niciodata colega cu 'voi, ziaristi, mondeni,vedete tv'.


P.S: Multumesc profesorilor despre care mi-am amintit mai sus pentru sprijin precum si amicilor pe care i-am cunoscut in cenaclul ClubArt. Va respect pe toti si pe fiecare in parte!