Azi dimineata am asistat la o "discutie" intre 2 colegi despre post si religie. Fiecare dintre ei afirmau ca merg la biserica...nu des...insa intotdeauna se spovedesc, postesc si se impartasesc in postul Craciunului si a Pastelui. Discutia asta m-a dus cu gandul la vesnicile intrebari pe care le am despre religie.
Oare de ce majoritatea oamenilor simt nevoia sa faca publica credinta lor? Sa epateze prin faptul ca, vai, am tinut post 2 saptamani...sau am fost la nu stiu ce hram al Bisericii...sau am dat banii nush carei Biserici. Oare exprimand in fata celorlalti actiunile acestea incercam sa ne convingem pe noi...ca intr-adevar suntem buni crestini? De ce simtim nevoia de confirmare a celorlalti?
Ori credinta este o valoare a fiecaruia dintre noi, ceea ce difera sunt formele ei de manifestare. Eu nu cred ca a crede in Dumnezeu inseamna sa mergi in fiecare duminica la Biserica, sa asculti slujba timp de 3 -4 ore dupa care sa pleci...."agatand credinta in cui" pana urmatoarea duminica cand revii. Eu nu cred ca X este mai credincios decat Y daca merge la nu stiu ce sarbatori, hramuri bisericesti, moaste, sta la rand 20 de ore, vorbind tare cu "vecinii" de rand, luandu-si "gustarea" atent preparata de acasa- pentru ca X este deja familiarizat cu asemenea perioade de asteptare pana va veni randul sa se inchine in Biserica- a carui ambalaj il arunca neglijent in spatele lui atunci cand bineinteles considera ca nimeni nu-l observa. Nu cred ca ce am vazut cu totii la tv ultima oara la sarbatoarea SF.Parascheva, cand mii de oameni s-au impins, s-au calcat in picioare pentru a prinde rand mai in fata, s-au imbulzit nepasandu-le de cei din jur care asteptau si ei, ignorand faptul ca unor persoane mai in varsta li s-a facut rau, este credinta.
Credinta o avem in fiecare zi cu noi...in noi. Credinta este sa-i ajuti si sa-i iubesti pe cei din jurul tau...ca pe tine insuti. Credinta e sa te gandesti inainte sa faci un lucru negativ...si sa te pui in situatia celor asupra carora pot aparea consecinte. Credinta nu e "doar" in Biserica duminica, credinta nu e "part-time" cand mergi la Biserica iar cand ai plecat de acolo ai uitat de ea, credinta nu e o "datorie" pe care trebuie sa o indeplinesti...si cu care sa te falesti in fata celorlalti...ea e in tine mereu...si inseamna sa ai sufletul deschis si sa te ghidezi mereu spre lucruri bune si pozitive.
Miercuri am aflat ca a murit o persoana importanta la un moment dat in viata mea...si pe care desi nu am ajuns sa o cunosc foarte bine...am indragit-o mult. Sper ca acum si-a gasit linistea si se odihneste in pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu