Ce se intampla?

Prima dimineata dupa cateva saptamani cand a lipsit soarele...m-am trezit trista.
7:45 dim...iesind din bloc, trec pe langa containerele din cartier sa aruc gunoiul inainte sa plec la munca. Destul de dimineata, rece afara...si totusi in gangul in care se arunca deseurile...era agitatie....3-4 oameni cautau in pungile de gunoi proaspat aduse.
5 minute mai tarziu...pe strada paralela cu bulevardul pe care stau eu..trec pe langa alt gang cu containere. Si acolo..nu pot sa nu observ...cativa batranei cautau de zor in sacii cu gunoi. Judecand dupa aspectul celor care cautau in tomberoane acele persoane nu erau, asa cum ne gandim ghidati dupa prejudecati, aurolaci, alcoolici, oameni ai strazi....ci oameni ajunsi probabil la varsta pensiei care incearca disperati sa supravietuiasca.
Ori ce mi se pare mie dureros...e indiferenta noastra, a celorlalti...care trecem cu vederea faptul ca asistam zi de zi la astfel de scene. Cat de inumani suntem daca un asemenea peisaj ni se pare firesc?

Orasul in vis

Weekendul care tocmai a trecut am fost acasa, la ai mei. " Acasa" e un cuvant prea mare, cel putin acest cuvant alaturat orasului Botosani..unde locuiesc parintii mei...nu-mi confera mie senzatia de a fi "acasa".
Vineri seara cand am ajuns, orasul mi s-a parut mai trist si mai gri decat de obicei. Strazile in centru sunt din nou sparte, masinile care gonesc pe acolo ridica un nor de praf continuu, in mijlocul centrului vechi istoric troneaza cladirile vechi in ruina. Mai jos cum mergi spre Calea Nationala, se ridica de vreo 3 ani o cladire mare, pe care scrie ca va fi un fel de centru comercial, insa deocamdata e o cladire la care se lucreaza cu incetinitorul...si care probabil nu va fi gata nici in urmatorii 5 ani. Cum mergi in sus spre Gara, alte drumuri stricate, mult praf, blocuri pline de igrasie pe fatadele care dau spre strada, tramvaie de 100 de ani, a caror tabla ai impresia ca va cadea jos la fiecare miscare brusca sau schimbare de directie. Langa ceva biserica, un fost complex comercial en-gros aproape daramat, intregeste peisajul dezolant.
Vis-a-vis de gara strajuieste mare cea mai noua "realizare" a municipalitatilor, hipermarketul Kaufland si langa, complexul cu doar 4 magazine functionabile Family. Acolo plin de lume...aflata in weekend la cumparaturi..sau doar la cascat gura ca doar e mai singurul loc din oras unde lumea isi mai poate "clati ochii". Cum iesi din oras inspre Dorohoi e jale... privelistea m-a facut sa ma gandesc la un oras distrus, pustiu, cenusiu.
Ciudat..ori acest oras e acelasi cu locul unde am copilarit...unde mi-a facut primii prieteni, am inceput liceul..si care pe vremea aceea imi era tare drag. Atunci imi parea cel mai frumos si interesant loc de pe pamant. In fiecare zi colindam strazile in lung si in lat, ieseam in parc cand reuseam sa chiulim de la ore, iar weekendurile erau "rezervate" cluburilor, pe care le luam cu asalt impreuna cu "gasca mea de fete vesele". Vazut din interior...mi se parea un loc fantastic...si eu ma simteam parte a lui, imi placea aerul lui de orasel mic in care toata lumea se stia cu toata lumea...si in care parea ca lucrurile noi nu au un impact asa mare asupra oamenilor.
Acum...8 ani mai tarziu...acelasi oras mi se pare de o tristete fara margini...nimic nu mai e ca atunci cand stateam acolo...pana si oamenii pe strada merg agale, privesc doar in jos si sunt mereu posomarati.

Oare asa a fost orasul asta tot timpul..si eu nu am observat?
Despre oraselul copilariei...pe care un profesor il numea..." un sat electrificat" am scris cateva randuri in cenaclul ClubArt...acum vreo 9 ani


Orasul in vis

...lumea-i nepereche.
Doar o singura pasare peste mireasca vantului
Si auzi singuratatea iubirii-
Primitor ca pentru uitarea tacerii
un suspin, mai mult decat plansul
de Magdalena, atinge izvorul.
Un ceas plin de-a noastra istovire,
Soarbe clei din muguri de mesteacan
iar aproape,zgomotul sparge in ape orasul.
Curand...vom cunoaste linistea si nebunia tuturor lucrurilor.


* Totusi ma bucur ca am ajuns acasa pentru 2 zile. Ma bucur ca am putut sa-i vad pe ai mei, pe bunicul, pe cativa amici si cunostinte. Va pup si va iubesc pe toti:)

Old fashion..vs infashion

Astazi am trecut printr-o situatie absolut jenanta..cel putin asa am perceput-o eu. Ma aflam intr-un autobuz iar la una dintre statii s-a urcat o batranica...tragandu-si sufletul dupa efortul depus dupa ce s-a urcat in mijlocul de transport in comun...s-a oprit pentru o clipa cautand cu privirea un loc liber...insa spre ghinionul ei mai toate erau ocupate. Suma varstelor celor care ocupau locurile din prima parte a autobuzului trecea poate putin peste varsta inaintata a doamnei, insa nici un tanar plictisit nu s-a gandit sa se ridice pentru a ceda locul. Ca si cum intuia faptul ca nici un tanar nu ii va ceda locul...batrana resemnata s-a sprijinit de un stalp incercand sa-si mentina echilibrul.
Am asistat la aceasta scena...si ma simteam penibil. M-am ridicat si am rugat-o pe batrana sa stea jos. Rusinata mi-a spus ca nu e nevoie...pentru ca peste cateva statii va cobori. Am insistant si in cele din urma...batranica s-a asezat pe scaun. Am coborat la statia urmatoare..si pana acasa in aerul cald de toamna mi-a tot venit in minte scena din autobuz. De ce nimeni nu s-a ridicat pentru a-si ceda locul? A observat cineva din autobuz ca aceasta femeie avea nevoie de un scaun?
Gandindu-ma la acesta situatie...am ajuns la concluzia ca in lumea de astazi...in secolul XX este un lucru old fashion sa cedezi cuiva locul in autobuz...este old fashion sa spui un " saru'mana" parintilor, sa cedezi locul tau unei persoane care are nevoie atunci cand stai la un rand, sa-ti tii prietena de mana pe strada, sa te plimbi in ploaie, sa-i aduci flori persoanei pe care o iubesti, sa-i scrii o scrisoare...sa-i spui te iubesc...sau ca e frumoasa.
Acum totul e full speed...toti sunt preocupati sa rezolve cat mai repede orice problema, sa ajunga cat mai repede la destinatia la care au treaba, sa faca cat mai repede bani, sa "vrajeasca" cat mai repede o gagica tare, sa o duca acasa la el...si dupa 1 seara sa treaca la urmatoarea... Siteurile de socializare promoveaza treaba asta... la un click distanta ii vezi pozele, afli informatiile de baza despre ea..si poti sa-i dai un mesaj in care ii spui ca e sexy si ca vrei sa o intalnesti. Sansele ca ea, a carei poza de profil facuta in oglinda unui club de fite, cu parul aranjat si rujul fuscia pe buze,sa-ti accepte propunerile sunt foarte ridicate.
De cand a fi romantic a devenit old fashion? de cand trebuie sa-ti fie rusine daca asculti piese din anii 80 si nu parazitii cand esti in masina? De cand a fi tanar = infashion cu orice pret.
Eu astazi vreau sa fiu old fashion si nu imi este rusine de asta. Tu ce zici?

P.S Astazi e ziua fratelui meu mai mare, ziua unui prieten drag care mi-a fost alaturi in adolescenta..si ziua unei persoane deosebite pentru mine, datorita careia am invatat foarte multe lucruri. La multi ani! si sa aveti parte de lucruri frumoase:)

Suntem media oamenilor care ne inconjoara

Conform DEX Prieten= Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit.
Conform realitatii exista mai multe definitii pentru aceasta titulatura generica cu care investim diferite persoane mai mult sau mai putin importante in existenta noastra cotidiana.

Prima si cea mai intalnita categorie este cea a prietenului de nevoie, de ocazie- este o persoana pe care o cunosti relativ putin dar la care apelezi, sau care apeleaza la tine intr-o anumita situatie. De cele mai multe ori el are o pozitie importanta in mediul in care se invarte si poate facilita anumite lucruri. Cu el vorbesti doar cand ai nevoie de " un mic ajutor", o informatie, un contact. Reciproca este valabila. Il ai notat in telefon la categoria colaboratori, colegi...ii trimiti un sms de Craciun, Paste si ii dai un telefon scurt cu ocazia zilei de nastere. Pentru a fi sigur ca nu uiti acest eveniment il notezi ca memo in telefon ...ziua lui X - 2 ian, importanta acestui eveniment nu poti sa o ignori, acest moment este si singurul in care stii ca trebuie sa-l suni fara un interes concret. Va intalniti rar si doar intamplator si atunci discutati despre afaceri, bani, cunostinte comune...fiecare dintre voi incercand sa para mai bazat in ceea ce face..sa se laude mai mult lasand intotdeauna impresia ca este foarte bun si ca este un prieten demn de a-si ocupa locul in telefonul celuilalt la categoria colaboratori.

2 Prietenul popular. Este amicul care arata bine, are carisma, e dezinvolt si atrage privirile tuturor cand intra intr-o incapere. Detine un job intr-un domeniu artistic, care ii permite sa intre in contact cu multa lume, este preocupat de imaginea lui, are conturi cu mii de prieteni pe toate retelele de socializare,este mandru de el si de ceea ce reprezinta. Este prietenul de care ai nevoie atunci cand vrei sa-ti faci intrare in cel mai tare club din centru, prietenul care stie toate fetele din anul 1 de facultate si bineinteles si pe cea de care tie iti place. Este tot timpul zambitor, dornic sa te introduca ei/lui insa in orice situatie va profita de ocazie sa puncteze cat de grozav este el, cat de bine arata, cat de multi admiratori are. De cele mai multe ori "prietenul vedeta" simte nevoia de confirmari in ochii celor din jur. Isi alege un amic...pe care il investeste cu titulatura "cel mai bun prieten al meu.." ...care este un tip total opusul lui...neindemanatic, emotiv, timid, care nu arata atat de bine fizic vorbind, modest din toate punctele de vedere. Conditia in alegerea acestei persoane este sa-l admire pe el, "vedeta in devenire", sa viseze ca intr-o zi va fi el. Pe acest "best friend" il va purta peste tot dupa el..transformandu-l in mesagerul lui, in persoana care il ajuta sa indeplineasca pana si cele mai neplacute sarcini.
Numarul acestui prieten foarte popular il pastrezi si tu cu grija in telefon, pentru ca da bine ca intr-un grup, in cel mai nou pub deschis, sa spui ca esti prieten cu X care el apare acum in nu stiu ce emisiune TV sau reclama la bere si bineinteles de care toate fetele de liceu au auzit. Il suni rar si in subconstientul tau acest "prieten" ti se pare o persoana prea plina de el.... cu toate acestea nu se cade sa-i stergi numarul de telefon:)

3. Prietenul de petreceri. Este un tip/tipa cu care ai unele lucruri in comun, si alaturi de care iesi in diferite locuri. De obicei va intalniti in timpul liber, iti place compania lui pentru ca este o persoana distractiva, alaturi de care stii sigur ca nu te plictisesti. Vorbiti la telefon in timpul liber si planificati iesiri, petrecei, excursii. Este genul de prieten in compania caruia te simti bine insa cu care discuti doar banalitati, lucruri uzuale.

4. Prietenul din copilarie. Este prietenul de care la un moment dat am fost foarte apropiati, cu care vom avea intotdeauna ceva de discutat, de rememorat atunci cand ne vom reintalni. Este prietenul de care te leaga amintiri, care iti este drag, pe care il suni doar ca sa-l intrebi ce mai face insa cu care nu te vezi foarte des. Fiecare are acum un grup separat de cunostinte tot ceea ce va leaga este nostalgia vremurilor trecute.

5. Prietenul adevarat, de suflet. Acesta este pe cale de disparitie in prezent. Teoretic el ar trebui sa fie o persoana in care sa ai incredere, pe care sa stii ca te poti baza dezinteresat in orice situatie. Practica a demonstrat fiecaruia dintre noi in parte ca nu poti sa ai incredere absoluta..sau sa zic...incredere mai multa in nimeni si ca atunci cand te afli intr-o situatie grea...nimeni nu va fi alaturi de tine sa te ajute dezinteresat...nici chiar prietenul pe care tu il credeai ca iti este prieten dezinteresat.


6. Amicul. Aici intra toate cunostintele pe care le avem, persoane pe care le-am cunoscut intr-o imprejurare prin intermediul altor persoane, cu care doar ne salutam atunci cand ne intalnim intamplator, pe care retoric si ipocrit le intrebam ce mai fac...desi nici macar nu stim exact cum le cheama, cu ce se ocupa sau de unde exact le stim. Totusi trebuie sa recunoastem ca a avea o lista cat mai mare de "amici" da bine...inseamna ca suntem o persoana sociabila.

Conform DEX pentru prieten mai exista si definitia de amant, iubit.

7. Prietenul amant...Este cum ar veni..amicul care iti sadisface nevoile sexuale, de care esti interesat doar atunci cand nu esti intr-o relatie sau "impresionat" de un reprezentant/a a sexului opus. Persoana de a carei viata nu prea te intereseaza, insa care trebuie sa fie tot timpul disponibila atunci cand tu ai nevoie..care te face sa te simti bine atunci cand sunteti impreuna. Este varianta moderna a prieteniei dintre persoane de sex opus...sau cum spun americanii " the fuck-friend"

8. Prietenul iubit..."Buna, ea e prietena mea, X" iti spune o cunostinta barbat cu care te intalnesti intamplator la film aratand inspre tipa care este cu el. De aici tu intelegi ca X este iubita lui, persoana cu care el are acum o relatie, de care il leaga anumite sentimente in momentul de fata.
Eu cred ca nu exista prieten=iubit. O relatie de prietenie este total diferita de o relatie de iubire. Un prieten este un prieten iar un iubit un iubit. Un prieten adevarat va fi intotdeauna langa tine pe cand un iubit...intelegeti voi...

Ce mi-a venit cu acest post? Recent am observat tot felul de comportamente in jurul meu, de "relatii de prietenie" bazate pe tot felul de interese si mi s-a facut iar scarba de lumea in care traiesc...

Cate din persoanele a caror numar de telefon il ai notat in memorie ar fi dispuse daca le-ai suna la 3 dimineata sa te ajute intr-o problema urgenta ?

Raspuns.....

Toti suntem intr-un fel sau altul ceilalti

Mi s-a intamplat seara trecuta un lucru ciudat...la 3 dimineata m-a sunat cineva...am raspuns si nimic. Inchid si suna din nou...raspund...nu vorbeste...Lucrul asta se repeta de cateva ori. Somnoroasa ma pun sa dorm si nu ma gandesc la lucrul asta decat dimineata.
Ulterior aflu ca persoana care m-a sunat nu ma cunoaste...nici macar nu stie unde a sunat...a format la plesneala un numar de telefon...care s-a dovedit a fi tocmai al meu...Ce cauta? Ce sau cine se astepta ca va raspunde la capatul liniei telefonice orange?:) NU stie nici el...Ce l-a determinat sa sune asa...la plesneala? Curiozitatea sa vada peste cine da...si nevoia de a vorbi cu cineva...pe care nu-l cunoaste...despre lucruri simple, generalitati, lucruri banale...si in acelasi timp de a povesti lucruri personale care nu-i dau pace.
De ce simtim nevoia cateodata sa discutam chestii personale cu straini? De ce reusim sa ne deschidem mai usor in fata unei persoane care nu ne cunoaste? De ce nu putem gasi raspunsul intrebarii de ce?

Wrong things

De foarte multe ori faci lucruri pe care ulterior analizandu-le le cataloghezi gresite...si pe care inevitabil le regreti. Si te intrebi: de ce? De ce te-ai aruncat intr-o situatie fara sa analizezi consecintele faptelor tale? Inevitabil raspunsul se rezuma la faptul ca ai dat frau liber emotiilor, ca ai actionat din instinct spunand sau actionand asa cum ti-a dictat primul impuls.
De cele mai multe ori lucrurile facute asa...fara a rationa se termina prost si te gandesti de ce din nou ai procedat asa...desi stiai deznodamantul ab initio. Poate e in natura umana sa ne lovim cu capul de sute de mii de ori de zid...pentru a invata din propriile greseli...pentru a regreta...a plange...si in final a ne ridica si a o lua de la capat.
Tuturor ne pare rau de multe lucruri pe care le-am facut intr-un fel si ne-am dori sa stergem secvente, momente in care am procedat gresit, sa dam delete la capitole, zeci de pagini din amintirile noastre. Realitatea este ca nu putem schimba trecutul...doar viitorul. Cineva foarte drag mi-a spus candva o vorba mare : Don't cry because it is over, smile because it happened. Nu stiu daca e valabila si in cazul situatiilor pe care le-am depozitat in cutiuta cu lucruri gresite, regretate si re-regretate.
Ideea e ca eu in ultima vreme...de cand n-am mai scris am facut tot felul de lucruri, majoritatea pe care acum privind in urma le consider gresite. Si nu inteleg de ce am procedat asa, desi stiam dinainte ca nu e ok cum procedez. Avem noi oamenii o doza de masochism incredibila. De multe ori ne facem singuri sa suferim aruncandu-ne in niste situatii a caror finalitate este dezastroasa.
Wrong things...mi-as dori sa am o radiera sa sterg din memorie si din timp ultimile 3 luni. Singurul lucru pozitiv din toata aceasta situatie...m-am apucat iar sa scriu...lucrez la ceva interesant...si ma bate un gand sa-mi schimb viata...da, din nou...simt ca locul meu nu e aici...si ma gandesc cand voi re-capata sentimentul de liniste...de a apartine unui loc.
New season...new age...new town...more changes...new life.

Sad times.

Universitatea pe care am terminat-o:)



V-ati intrebat vreodata de ce doar atunci cand suntem tristi simtim nevoia sa scriem, sa comunicam cumva sentimentele care ne incearca?
Trebuie sa recunosc ca nu am mai postat de mult. NU stiu de ce, desi de multe ori am incercat nu am gasit nimic interesant de povestit. In ultima vreme viata mea nu are nimic interesant...da, i miss Cluj...mi-e dor de plimbarile si cafeaua de pe Eroilor, mi-e dor de apartamentul din Padurii, de Polus Center, de Ater 8,de Obsession, de Diesel...mi-e dor de Cluj.
Astazi am aflat ca o persoana cunoscuta va pleca dintre noi. Din pacate cu cateva zile in urma abia a aflat si acea persoana ca este condamnat la moarte, fiind in ultima faza a unei boli necrutatoare. Acea persoana este un om foarte bun, un om admirabil. Sunt putini oameni buni, admirabili pe care ai ocazia sa-i intalnesti in decursul unei vieti, iar cand numarul mic al acestora se subtiaza....te gandesti de ce oamenii buni pleaca atat de repede dintre noi ?

P.S- Niste poze din my Cluj.