Cine suntem?

Am citit weekendul asta cartea lui Dan Puric "Cine suntem?". E o intrebare la care toti am vrea sa gasim raspunsul, desi il cautam in permanenta rareori gasim acel lucru care ne defineste, cu care ne identificam. Cartea m-a impresionat prin mesajul pe care ni-l adreseaza si prin cuvintele pline de intelepciune a unor slujitori ai Bisericii pe care ni le aduce aminte autorul. Cel mai mult m-a miscat o relatare a autorului din copilaria sa si care consider ca se potriveste ingrozitor de mult cu situatia in care suntem ca si tara acum. Intamplarea este legata de bunica autorului care l-a crescut in Bucuresti in perioada comunismului.
Autorul era in clasa a II si il ducea bunica la scoala cu tramvaiul. "Mi-a duc aminte ca aveam o fisa de 25 de bani pe care o dadeam taxatoarei ca sa-mi platesc biletul. Si in clipa aceea am simtit atingerea bunicii pe mana cu banutul; mi-a zis- Niciodata, la comunistii astia, sa nu iei bilet-. A mers o data, de doua ori. Ceva plutea in aer, a frica; ne-au prins controlorii. Imaginea este una extraordinara! Mie imi era frica de plutonierul cel gras, imens, cu o diagonala pe burta, bunicii nu.
Atunci, eu, un copil de 7 anisori, imi vedeam bunica: o doamna, care statea asa, foarte sigura pe ea. Ne-au dus la militie. Era un spatiu groaznic, prin toti porii ma uitam la ea...Si ce a vazut copilul de 7ani? A vazut cum plutonierul scria procesul verbal.
- S-a gasit tovarasa..cum va cheama?
- Nu sunt tovarasa, sunt doamna! Penelopia Sbiera, dragul meu.
Scria el asa...mai scuipa in creionul ala chimic, cu degetele lui ca niste mici. Era bine hranit, foarte bine hranit omul asta. Si bunica mea, profesoara de limba franceza si romana, moldoveanca tenace, la sfarsit, fara cea mai mica urma de frica i-a zis:
- Draga domnule, te rog sa-mi dai procesul-verbal.
A luat procesul-verbal, si-a scos ochelarii, parca vad, si-a luat creionul rosu, si a zis:
- Ma nenorocitule, cum se scrie "s-a gasit"? s liniuta a! Doi!
I-a dat nota pe care o merita. Din punct de vedere filozofic, din punct de vedere crestin, mai tarziu, dupa 40de ani, eu disecam in cap asa:
controlorii ne impuneau si -ne impun si acum- sa fim corecti
corect era sa platim biletul--dar
cinstit era ca ei sa nu fie la putere.
Ce preferati dvs: niste controlori care stau pe un maldar de necinste sau o cinste care alunga corectitudinea necinstita??"

Foarte mare asemanarea cu realitatea politica din Romania. Va recomand sa cititi cartea asta!

Va respect pe toti si pe fiecare in parte!

P.S- Astazi e 8 Noiembrie-Sf. Mihail si Gavril...e ziua tatalui meu, fratelui, a unor prieteni si cunostinte. Tot astazi acum 6 ani a murit bunica mea din partea tatalui. Nu am fost foarte apropiata insa fizic sunt imaginea ei din tinerete. O femeie de nota 20! Nu te vom uita niciodata!